luni, 20 septembrie 2010

Spectacol Pe Baclanesti


2010. Primul an din ultima decada in care prima intalnire cu fabuloasa delta are loc abia in luna septembrie. Dunarea in scadere, prognoza meteo favorabila si foarte multe vise au fost elementele care m-au impins spre o aventura extraordinara, dar absolut spontana.
Samabata dimineata decid impreuna cu 2 colegi de echipa in lupta cu exos lucius ca duminica la pranz ar fi cazul sa fim in Gorogova. Zis si facut. Dupa vreo 20 de ore de condus pe traseul Falticeni-Bucuresti-Ramnicu Sarat-Tulcea ajungem in paradis. Mitica, gazda noastra, ne asteapta cu previziuni sumbre si sfaturi inutile: "Nu trage stiuca inca, tre' sa mai scada apa"; "Mergem la salau, ca trage in Baba Rada"; "De ce nu ati asteptat si voi sa mai scada apa?"; "Putem merge la crap. Trage pe Olguta"
Prima zi de pescuit ne gaseste mai mult descurajati decat entuziasti, dar cu o dorinta avida de lupta. Mergem direct pe Furtuna, in ideea ca daca nu e stiuca acolo putem face o partida frumoasa la biban pe Sontea, care e la o aruncatura de bat. Nu a fost insa cazul. In primele 10 aruncari am ratat 2 stiuci mari la un Skitter Walk. Optimismul a aparut instant pe chipurile noastre si fost rasplatit de marlite si de vreo 4,5 caracaline trecute de 2 kg. Per total o zi reusita, mult mai buna decat ne-am fi asteptat.
A doua zi am plecat tot pe Furtuna, dar cu mai multa speranta, si in final cu putine realizari. Am luat pana pe la orele 13:00 vreo 4,5 marlite. Am plecat pe sontea, unde sub privirile a 2 pelicani am reusit o partida de exceptie la biban. Prindeam cam 4 pesti la 5 aruncari cu faimoasele elicoptere Berti. Frumos, dar nu suficient pentru orgoliile noastre de "stiucari".

Au urmat 2 zile de chin, cu cautari necontenite de mucus. Am batut cam toate lacurile si canalele din zona. Vacaru, Vacarel, Ligheanca, Olguta, 31, Centura, Rotundu ne-au dezamagit total. Nici macar o prezentare, un val, un atac, nimic. Ne-am stors creerii in fel si chip. Unde e? De ce nu musca? Poate isi schimba dintii!...Dar totusi am decis sa incercam si ultima varianta. Un lac ciudat, care 75% din an are apa de o palma si o culoare rosiatica. Baclanesti.
Am ajuns in "gura" Baclanestiului pe la ora 9:00 in cea de-a 5-a zi de pescuit. Apa era mare si limpede. "E bine. Prindem rapanoase azi" zice Mitica. Noua ni se parea imposibil, avand in vedere esecul din ultimele zile. Dar bastinasul e bastinas. Si el e bastinas. A fost o zi de vis. S-a prins numai stiuca, marlitele lipsind cu desavarsire. Cel mai mic peste adus in barca a cantarit 1.2 kg si cel mai mare 4.4kg. Puteti viziona acest filmulet pentru a va forma o idee: http://www.youtube.com/watch?v=P5NJFISPLdM . Majoritatea pestilor au fost eliberati. Am pastrat doar exemplarele mari, dar mai mult la cererea insistenta a gazdei. Pentru ei, eliberarea unui exemplar peste limita legala e o blasfemie, un act de sfidare a legilor baltii. O idiotenie, dar una cu care suntem nevoiti sa traim. Exemplarele mari au fost agatate la voblere Salmo Pike Jointed 17cm si la oscilante Berti 12 cm.
Per total o experienta minunata, cu lupte extraordinare si aminitiri petru o viata intreaga.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu