15.07.2009 ora 01:00 Parasesc resedinta conjugala impreuna cu Irina, pe care-l cazasem la mine cu o zi in urma, si plecam impreuna spre un bloc urat de pe malul lacului Morii. Acolo ne asteapta Cata, care, la aprox. 110 kg, isi face cu greu loc in masina plina ochi de bete, truse de scule, haine groase, whisky, bere, si mancare cat pentru un ospat domnesc.
15.07.2009 ora 02:00 Ne pornim. Destinatia: Gorgova, bratul Sulina. Scopul: libertate, aer curat, rachiu, dar cel mai important, stiucarit.
Drumul Bucuresti-Nufarul (localitatea care marcheaza sfarsitul civilizatiei) are cam 300 km, dar euforia cu care plecam spre aceasta aventura il miscoreaza semnificativ. De aici si pana la destinatie ne asteapta vreo 50 de km din salbaticia mult iubita de noi si tot odata marele dusman al oricarei masini mici, de gagici. Drumul e infernal si nici cea puternica planetara, cea mai voinica bucsa sau cea mai dura coloana de directie nu i-ar putea rezista(watch the video). Dar na', fericirea are un pret...
15.07.2009 ora 08:00 Ajunem in Paradis. Drumul cu barca intre Partizani (localitatea unde se termina pamantul) si Gorgova (destinatia finala sau centrul universului) ne incanta toate simturile. Peisajul e mirobolant, egretele argintii si pelicanii ne saluta de pe maluri, si avatii ataca furibund bancurile de obleti adunate in apa mica. Irina, care nu mai fusese niciodata pe aceste meleaguri, era ca un copil mic hipnotizat de o surpriza de la gumele Kent.
Odata ajunsi acasa la Mitica Popa, eterna noastra gazda, despachetam, punem la rece multele kile de rachiu pe care le carasem cu stoicism pana aici si plecam la pescuit. Din Gorgova si pana pe Sontea, canalul unde se desfasoara bataliile cu stiucile flamande, mai facem aprox 45 de min cu barca. Urma o zi mediocra de pescuit, cu putine capturi(vreo 8 stiuci eu, vreo 2 cata), dar cu una importanta pentru Irina : o stiuca de aproape 1 kg, prima stiuca din scurta lui cariera de pescar si bineinteles, cea mai mare.
A doua zi de pescuit se desfasoara cam dupa aceleasi coordonate, cu o vreme superba, dar cu o mahmureala de nedescris.
17.07.2009 ora 06:00 Incepe a treia zi de pescuit. Apa e intr-o usoara scadere si marlitele sunt de negasit. Incercam lingurite, slidere, woblere, twistere... si intr-un final o gasim pe duduie pe senalul canalului. Se prind cateva bucati la kilogram si 2 mai mari. In euforia pescuitului, nu mai are nimeni grija sa stranga twisterele ramase anapoda prin barca. De aici incepe CARNAVALUL.
Cata se aseaza pentru o secunda jos, dar nu apuca sa savureze momentul de respiro acordat picioarelor. Incepe sa urle ca din gura de sarpe ca i-a intrat ancora unui wobler in CUR!!!! Eu, Irina si Nelu (barcagiul) ne prapadeam de ras in barca. Noi transipram de ras si cata de urlat. Vazand ca gluma se ingroasa, Irina incearca sa-l ajute, dar nu se poate opri din ras. Cata se enerveaza, isi smulge ancora din fund si incepe sa-l blesteme pe Irina :"Lasa'n mortii matii ca poarte o sa vezi si tu cum e sa te intepi intr-o ancora si prostii sa rada de tine.". Noi eram intangibili. Nici o injuratura, blestem, sau vraja voodoo nu ne putea opri din ras. Era demential.
Doar ca, precum majoritatea oamenilor umili de la tara, si Cata e evlavios si iubit de acea Fiinta Suprema. De ce zic asta? Pentru ca la nici 30 de minute de la blestemele lui, pe langa barca noastra trece o salupa mare, cu motor de aprox 50 CP, ce lasa in urma un val imens. URMAREA: Irina se dezechilibreaza, si cade cu mana in ancora unui twister lasat la voia intamplarii pe bancheta mediana.
Credeti-ma ca nu va puteti imagina ce repriza de ras si caterinca a urmat. Doar ca oricat de tare radeam noi Irina nu schita nici un gest. Singurele vorbe pe care imi amintesc sa le fi scos au fost "faceti ceva ca lesin!!!". Cand a ridicat mana si ne-a aratat ancora ne-am oprit toti din ras. Era intrata in degetul mare, pana la os, cu pintenul carligului intrat in totalitate in carne. ADIK NASOL!
Incepem cu totii un brainstorming pentru a gasi o solutie cat de cat viabila. Nici un rezultat... Cata ii zicea sa smulga, Irina vroia sa taie carnea cu o lama pana la os, iar eu ma gandeam sa taiem cu un cleste tija si sa scoatem restul pe cealalta parte. Problema era ca lama nu aveam, cleste nici atat si Irina era alb ca varul si plangea de durere, deci ar fi lesinat cu siguranta daca ar fi incercat sa o smulga. Decidem sa mergem la cabana, impotriva vointei lui Irina care credea cu tarie ca moare, sa dezinfectam cu spirt si sa taiem cu lama carnea.
Solutia a venit pana la urma de la modernizarea serviciului de ambulanta Tulcea, care beneficia, mai nou, si de cateva salupe pe prim ajutor pentru a interveni in zonele greu accesibile.
Asa ca in timp ce eu si Cata ne luptam iar cu drumul infernal spre Nufarul sau ne intreceam in negocieri cu operatorii beti de la bac, Irina se plimba cu salupa , cu girofar cu tot, si se dadea insistent la saracele asistente care incercau de zori sa afle cum a putut fi asa de PROST!
nasol tare! am patit si eu asa sa rad de horia ca a atins masina si am patit si eu exact la fel!
RăspundețiȘtergereasa e cu roata vietii!
trebuia anesteziat irina cu genunchiul in frunte, direct!
poate asa avea si succes la asistente, cand il resuscitau! :))
Bine ca s-a ter'nat cu bine ! At least chicks dig scars :))...si Stef, eu nu te-am blestemat dar sunt umil, evlavios si de la tara, asa ca n-ai avut scapare :))
RăspundețiȘtergere